Recenzie - „Anna Karenina” de Lev Tolstoi


                                                                Titlu: Anna Karenina

                                                                Autor: Lev Tolstoi

                                                                An apariție: 1877

                                                                Număr de pagini: 1152


                Cred că toți ne confruntăm, măcar de câteva ori în viața noastră, cu frica pentru romane groase, cu pagini care par interminabile. Dar cu Anna Karenina, lucrurile stau cu totul diferit. O primisem de câțiva ani de ziua mea de la mama și, în luna martie a anului acestuia, am avut curajul să pornesc într-o călătorie de-a dreptul specială.

           Anna Karenina de Lev Tolstoi e acel roman pe care l-ai luat de pe rafturile bibliotecii și, mai apoi, ajungi să recunoști că a reușit să îți schimbe viața. 
                Toată experiența mea a fost o călătorie timp de o lună și câteva săptămâni. Am ținut cont de numărul de pagini al romanului și mi-am dat timp să citesc cu atenție și să mă bucur de modul lui Tolstoi de a contura fiecare personaj. Am călătorit printre pagini în care autorul nu s-a sfiit să descrie multitudinile de gânduri ale personajelor principale. Am simțit, de la primele pagini, acea familiaritate pe care doar un scriitor care scrie cu sufletul mi-o poate da. 

                    „Fără îndoială că ai citit cărțile lui Tolstoi „Război și pace” și „Anna Karenina”. Nu am cunoscut fericire până în vara aceasta, iar acum am sentimentul că am întâlnit perfecțiunea în reprezentarea vieții omenești. Viața pare într-adevăr mai puțin reală decât relatarea ei. O veridicitate atât de infailibilă! Impresia produsă mă obsedează așa cum nu mi s-a mai întâmplat cu nicio lucrare literară până acum.”
—William James, într-o scrisoare către Henry James

               Romanul începe cu relatarea naratorului despre viața lui Stepan Arkadici și încercările prin care trece. Pe măsură ce avansăm, acest plan nu mai devine atât de centrat pentru că își fac intrarea în scenă alte personaje, cu dureri și temeri asemănătoare cu ale soției lui Stepan, Daria Aleksandrovna sau „Dolly”. Al doilea plan relatat de către narator este povestea lui Kitty și a lui Levin. Și al treilea plan pe care se axează cel mai mult romanul este relația dintre Anna Arkadievna și contele Vronski. După cum probabil cunoașteți, Anna are un soț pe nume Alexei Alexsandrovici. Și, pentru că iubirea, afecțiunea și atenția nu mai era prezentă în relația lor, s-a îndrăgostit de Vronski, în care căuta mereu validare, afirmare. 

               Anna Karenina este un roman al vieții de familie. De asemenea, problemele discutate în roman, prin prisma personajelor, sunt de trei feluri: filosofice, spirituale și sociale. Facem cunoștință cu nobilimea din Rusia secolului al XIX-lea, iar mai apoi și cu țăranii, negustorii, fiecare având propriile probleme și dispute. Problemele filosofice ating: iubirea, gelozia, suferința și, de asemenea, credința, iar capitolele în care este vorba despre simplitate, viața rurală și sinceră. 
              Aici mai pot adăuga următorul lucru. Anna și Levin sunt, așa cum dorește Tolstoi să ni prezinte, două personaje în antiteză. Levin e personajul în care el și-a transpus cea mai mare parte din sufletul său. Levin e alter ego-ul lui Tolstoi. Anna, total opusă vieții și personalității lui Levin, găsește plăcere în societate și în balurile la care mergea, până când imaginea i-a fost spulberată de iubirea ei pentru Vronski.

                  Relația dintre Kitty și Levin contrastează cu relația dintre Anna Și Vronski. Primul cuplu e mereu în căutarea iubirii pure, creștine. În viața lor e prezent sentimentul care rămâne veșnic în sufletele a doi oameni care, după ce decid că vor să-și petreacă toată viața împreună, nu regretă nicio clipă și tot restul vieții lor trăiesc ca un singur trup și suflet. Pe de altă parte, relația dintre Anna și Vronski se rezumă doar la iubirea pe moment, pe o perioadă de timp, foarte rar atingând discuții care să îi dezvolte spiritual.

                    Cât despre povestea Annei și felul ei de a fi, nu am puterea să îi judec alegerile și gândurile.
Mie mi s-a părut, pe tot parcursul romanului, o femeie puternică, capabilă de a simți, de a fi alături de cei dragi, atât cât putea. Acest lucru a copleșit-o cel mai mult: neputința ei. Nu putea să își mai schimbe trecutul, să dea înapoi tot ce a făcut, dar cu toate acestea, furia creștea în ea pe zi ce trece, iar sentimentele pentru Vronski care cândva erau un foc ce ardeau, la final abia mai era un foc ce mocnește. I-am admirat demnitatea. Cât de puternic trebuie să fii ca să ții pieptul unor oameni care îți aruncă săgeți din priviri de fiecare dată când te văd? Cred și eu că la un moment dat cedezi, dar în situația Annei era cu totul diferit, vremurile erau diferite, dar, din păcate, oamenii la fel de neschimbători ca întotdeauna.



                    Mă apropii încet de încheiere. Per total, a devenit romanul meu preferat, fără nicio discuție. Nu degeaba i-am dedicat atâta timp. :) Ambele volume sunt pline de post-it-uri și abia aștept să revin la această carte de fiecare dată când mi se face dor de ea sau vreau să o recitesc. Recomand, recomand și aș scrie asta la infinit. Dacă nu ați citi-o până acum, ce mai așteptați? E o capodoperă literară. Și de acum încolo mă voi mândri cu faptul că am citit-o. ❤ Într-un cuvânt, cărțile lui Lev Tolstoi sunt fericire

              Nu în ultimul rând, le mulțumesc fetelor de la (Re)descoperă un clasic (@redescoperăunclasic) că ați ales să o citim în luna martie, pentru că altfel nu mi-aș fi făcut curaj să o scot din bibliotecă. :)
      
Rating: ⭐⭐⭐⭐⭐/5⭐


Comentarii

  1. Fără doar și poate, o carte de excepție ce-și merită locul „de drept” din literatură. Mă bucur enorm că ai simțit-o atât de profund și că ai urmărit fiecare personaj în călătoria sa! ❤

    RăspundețiȘtergere
  2. „Anna Karenina”, un roman care-mi va rămâne în suflet mult, mult timp. Probabil pentru totdeauna! Îți recomand și ecranizarea - cea nouă! Este superbă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am văzut-o weekend-ul ăsta cu mama. Mi-a plăcut foarte mult!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu