„Litera stacojie” de Nathaniel Hawthorne - Recenzie

   Titlu: Litera stacojie

   Autor: Nathaniel Hawthorne

   Număr de paigini: 240

   Editura: Corint


Curând, după ce ni se prezintă personajul și amintirile care o chinuie pe osândita aflată pe eșafod, deslușim în mulțime chipul soțului, obsedat de ideea neabătută a răzbunării. Cum are să fie pedepsit Arthur Dimmesdale, care va fi soarta fiecaruia dintre cei trei cuprinși în întunecatul triunghi al păcatului (sau cea a micuței Pearl) nu ni se spune. Și adevărul e că nu acestea sunt întrebarile pe care și le pune, în primul rând, cititorul. - Dan Grigorescu

     Această carte mi-a deschis poarta către lumea noastră, adevărata lume a oamenilor.

      „Litera stacojie” este un roman care m-a făcut să mă transpun cu ușurință în lumea, gândurile, sentimentele și emoțiile personajelor. Mi-a transmis multe stări care se îmbinau cu gândurile și nedumeririle mele. Pe măsură ce dădeam paginile, automat, fără să mă gândesc la noțiunea timpului, noi situații, întorsături de situație și sentimente ieșeau la iveală în carte.

     Autorul ne introduce în povestea unei femei, Hester Prynne, care a comis un păcat, prin legătura ei cu un bărbat. Atmosfera romanului este una meditativă. M-a făcut de multe ori să mă întreb dacă într-adevăr nu trăiesc un vis. Îmi imaginam de multe ori atât de intens ceea ce se întâmpla în carte, încât chiar mi se părea că sunt prezentă în vremurile de atunci, în povestea lui Hester, a  fetiței ei, Pearl, a preotului Arthur Dimmesdale și a lui Roger Chillingworth.











     Acțiunea romanului începe cu Hester Prynne, având un bebeluș în brațe și cu semnul păcatului imprimat pe piept, unde e evidențiat și nimănui nu-i poate scăpa din ochi: litera A. Ea a fost obligată să poarte semnul acesta pe piept, în urma păcatului pe care l-a săvârșit.

     M-a impresionat faptul că Hester, personajul principal al cărții, a dat dovadă de multă răbdare, curaj, având o ținută plăcută, un suflet binevoitor, cald și bun. Făcea față cu ușurință unor întâmplări, având de învățat din fiecare o lecție pe care o va aplica în situațiile extreme. A fost de acord și a avut puterea să își crească fetița, dând dovadă de multă putere și încredere că poate face acest lucru de una singură.

     Timpul trece, anii trec, și Hester cu Pearl au o relație minunată de mamă și fiică, fetița fiind o adevărată energie în casă. Nu o lăsa o clipă în pace pe Hester, era mereu foarte curioasă, dornică să afle multe lucruri și să învețe de la mama ei. Mi-au plăcut momentele în care acestea se alintau, vorbeau, înțelegându-se atât de bine!

     Fostul soț al lui Hester, doctorul Roger Chillingworth, a aflat de teribilul păcat al protagonistei. El a dorit cu orice preț să afle cine este tatăl copilului, să îl găsească și să se răzbune pe el cu orice preț. Aici, în partea aceasta a romanului, a foat un adevărat mister pentru mine să presupun cine poate fi tatăl copilului. Mi-am dat seama până într-un punct, prin felul personajelor de a se comporta și prin gândurile lor.

     Preotul Arthur Dimmesdale a fost întotdeauna alături de ele, atât pe plan fizic, cât și pe plan spiritual. El este o fire calmă, protectoare, dornică să ajute. Am admirat la el caracterul simplu și modest, dar mai ales faptul că era un om deschis, cu sufletul curat și luminos, care se deschidea oricui cu drag și pasiune. 

     Autorul ne dezvăluie, pagină cu pagină, două antiteze profunde: răzbunarea și pacea. Personajele se confruntă cu fiecare dintre aceste două sentimente, unde ele își scot la iveală adevăratele caractere și gânduri. Așa am văzut eu, din propria mea perspectivă, iar acest fapt m-a făcut să înțeleg și mai bine ce se petrece în carte, ce dorește să spună autorul de fapt și să fiu alături de personaje, oricare ar fi acestea.

     Păcatul l-am privit ca fiind o lecție, ceva din care atât personajul, cât și noi să învățâm ceva din el. Litera imprimată pe haina lui Hester este un simbol al necazului, al învingerii și al adevărului. Dacă greșim ceva, fără să vrem sau fără să știm ce facem, este un lucru rău, ceva cu care nu am fost obișnuiți să-l facem de zi cu zi. O singură greșeală ne poate strica viitorul, ne poate face să regretăm și să nu ne mai simțim noi, să ne simțim stingheri, fără vlagă.

   Acțiunea romanului nu este foarte alertă, lucrurile se întâmplă mai încet, cu încetinitorul, dar lucrul acesta m-a bucurat pentru că așa am avut șansa de a citi cu mai multă atenție, de a admira fiecare pagină, emoție și zvâcnire a personajelor. 

     Am admirat curajul pe care ș-a avut Hester față de lume, pentru simplul fapt că făcea față privirilor disprețuitoare și vorbelor venite de la cetățenii orașului. Acest lucru o făcea mult mai puternică și o ajuta să treacă mai departe peste toate greutățile.

     „Litera stacojie” este un roman plin de suspans, mister, intrigi, răsturnări de situație, sentimente profunde, sincere. Este potrivit pentru o atmosferă liniștitoare, cu miros de toamnă și ploaie. Vi-l recomand cu drag, dacă nu ați auzit de el. Nu veți regreta, este o carte care vă va ține cu sufletul la gură! 

     Voi ați citit-o sau aveți de gând?
     Lectură plăcută!

     Citat:

• „Oamenii cu suflet mare au întotdeauna o părere prea proastă despre ei înşişi.”                                                                

  Daria.