„Fata din tren” de Paula Hawkins - Recenzie

Titlu: Fata din tren



Autor: Paula Hawkins



Număr de pagini: 408


Editura: Trei



 Prefața

     Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. Ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată. 
     I-a botezat „Jess şi Jason” şi viaţa lor i se pare perfectă.

     Până când într-o zi vede ceva ce o şochează. 

    Totul se schimbă şi Rachel are şansa de a lua parte la vieţile pe care le-a observat doar de pe margine.

     Un roman plin de suspans, acțiune, mister, care m-a ținut cu sufletul la gură până la ultima pagină!

    Am fost foarte fericită când mi-am achiziționat această carte. Auzisem atâtea lucruri despre ea, încât mă intrigau și mă făceau foarte curioasă în privința ei, mai ales că a fost și ecranizată. Atunci mi-am spus că sigur va avea să fie o carte bună, care să mă țină în suspans. Dar au fost câteva aspecte la care nu mă așteptam, pe care vi le voi spune în această recenzie.

     Autoarea ne face cunoștință cu Rachel. Ea merge zilnic cu trenul și, zilnic, acesta se oprește în fața unei case unde locuiește un cuplu. Aparent, pare un cuplu perfect. Ea le observă zilnic obiceiurile, știe când ei sunt acasă, știe toate colțișoarele casei și ale curții. Rachel i-a numit Jess și Jasson. 

     Ei par o pereche ideală, în care certurile sunt rare și tandrețea, iubirea și încrederea triumfă. Acest lucru mi-a plăcut, până într-un anumit punct, deoarece felul în care noi percepem viața cuiva este total diferit decât ce pare că e în realitate. Nu îți poți da seama de sentimentele, gândurile și emoțiile cuiva decât dacă îi ești mereu alături, ai încredere în el și îl susții. Rachel credea că îi cunoaște, dar nu era așa. Era doar o iluzie.

     Mi-a plăcut faptul că Rachel mergea cu trenul în fiecare zi. Mi se părea că acest lucru o liniștea și o făcea să uite de toate lucrurile care o frământau. Dar devenea foarte agitată când trenul se oprea brusc. Și știa mereu de ce se oprește. Nu se putea reține de la a nu-și muta privirea către casa lor, casa cuplului minunat. Rachel se hrănea cu sentimentele lor, știa exact ce simt ei, ceea ce o ducea într-o stare întunecată, întristându-se și amintindu-și de fostul ei soț, Tom.

     Acest roman ne transpune în povestea tragică a unei femei, a perechii perfecte, pe care Rachel o vedea cu ajutorul lui Jess și Jasson. Nu m-am apropiat prea mult de personaje, am fost reticentă față de unele, mai ales de Rachel. M-am acomodat greu cu felul ei de a percepe lucrurile, de a gândi și de a analiza problemele. În schimb, mi-a plăcut mult de Megan (Jess). Am rezonat cu ea, am observat că îi plăcea să fie liberă, să nu-i spună nimeni ce să facă. Să nu fie reținută de nimeni. Să fie sigură pe ea și să iubească, să trăiască clipele la intensitate maximă.


     Ce-i drept, la începutul cărții e un continuu monolog, Rachel povestindu-şi viața de zi cu zi. Am citit aceste pagini cu multă dificultate datorită faptului că mi s-a părut că acțiunea stă în loc și așteptam ceva care să mă surprindă, să mă lase cu gura căscată. Dar, citind, am trecut peste acele pagini și am realizat că a fost de folos acea parte. M-a ajutat să cunosc personajul mai bine și să încerc, cel puțin, să-mi imaginez emoțiile pe care le trăia.     


     A fost un aspect care nu mi-a plăcut la Rachel. Acesta este faptul că avea un viciu de care cu greu a putut scăpa de el. Se refugia în băutură. Era alcoolică. Și bea de fiecare dată când era într-o stare depresivă, era agitată și îi era teamă. Erau atâtea moduri prin care se putea liniști și putea să se schimbe, să scape o dată de lucrul acesta! Faptul că se refugia în acest viciu neverosimil îi făcea un rău imens. Atât fizic, cât și moral. Când era în acea stare de beție, era inconștientă, nu se putea controla. Nu își putea aminti anumite detalii. Gândindu-se la relația sa pe care a avut-o cu Tom, actualul soț al Annei, o inducea într-o stare complet ciudată și diferită față de personalitatea ei.

     Acest roman m-a făcut să contemplu la multe aspecte ale vieții, ale problemelor pe care oamenii trebuie să le înfrunte, la frământările și grijile sufletului care, totodată, trebuie învinse pentru a nu avea remușcări față de faptele pe care le-am făcut. Descoperind, m-am bucurat și am citit povestea aceasta dramatică cu mult nesaț. O întâmplare plină de întorsături de situație, multe sentimente, emoții, ore nedormite, agitație, crimă și dragoste.

      Ceea ce mi-a mai plăcut la această carte este faptul că te inducea într-o stare în care, pur și simplu, te simțeai tulburat de ceea ce citeai. Simțeam, uneori, furnicături pe piele, doar când îmi imaginam ceea ce se întâmpla, ceea ce simțeau și trăiau personajele. Acest fapt mi-a plăcut deoarece a evidențiat cele două condimente ale cărții: misterul și suspansul. Fără aceste două lucruri, cred că aș fi lăsat cartea din mână și nu mai voiam s-o redeschid vreodată. Lucrul acesta m-a făcut să continui lectura, să o citesc cu sufletul la gură și, mai ales, să aflu ce se va întâmpla cu personajele, ce înfățișare nouă va primi întâmplarea.

     Însă, când am terminat romanul și am stat mai mult să reflectez asupra celor întâmplate, mi-am spus că am greșit în privința lui Rachel. Ea a fost, pe tot parcursul poveștii, dornică să se schimbe, să uite de tot, a încercat să nu se mai simtă fără vlagă, să fie încrezătoare în forțele ei. A fost foarte curajoasă și, mai ales, responsabilă.

    Vă veți da seama cu greu cine este criminalul în această poveste. Este o taină atât de bine ținută până la sfârșit, încât sunt sigură că veți continua lecturarea cărții datorită la ceea ce se va întâmpla la final, marea descoperire care, sincer, mă așteptam la ea deoarece am analizat cu atenție fiecare protagonist și am tras concluzia asupra multor lucruri.

     Acestea fiind spuse, sper că v-am convins să citiți cartea și, bineînțeles, vă invit cu mare drag să-mi lăsați o impresie. Sunt foarte curioasă dacă v-am convins sau dacă ați citit „Fata din tren” !

     Vă doresc lectură plăcută!

   

          Citate:

  • „Pe unul din pereți, cineva a scris: VIAȚA NU E UN PARAGRAF.”
  • „În tren, lacrimile încep să-mi curgă pe obraz și nu-mi pasă că oamenii se uită la mine; ar putea să creadă orice – că a dat o mașină peste câinile meu sau că tocmai am fost diagnosticată cu o boală incurabilă. Sau că sunt o alcoolică stearpă, divorțată și în curând aruncată pe drumuri.”
  • „Trebuie să găsesc o modalitate prin care să mă fac eu pe mine fericită, să încetez să mai caut fericirea în altă parte.”

       
          Daria.

     

Comentarii

  1. FANTOMA DE LA OPERĂ!!!
    DADADADADADADADADADADADA
    revenind
    nu am citit
    nu voi citi
    Felicitări însă pentru recenzie! A fost faină.
    Dar tot nu voi citi cartea. Știi tu, eu sunt mai bătrână și nu-mi plac chestiile noi, doar alea vechi.
    Cartea aduce cumva cu Vina (Camelia Cavadia). Alcool, căsnicie eșuată, o moarte-două-trei...
    na, ce să-i faci.
    Lecturi faine și succes la școală!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Raoul. Ştii ce vreau să spun. Deja îl ador. (Ups)
      Mulțam. Mă întrebam la început dacă a fost bine că am decis s-o citesc. Dar uneori e bine să încerci şi alte genuri.
      Da, da, aşa-s şi eu, mai mult îi stimez pe clasicii. Clasicii îs iubirea mea, te rog. (Să citeşti ,,Omul de aur, pls)

      Asemenea! Baftă în tot ce îți propui!

      Ștergere
    2. Raoul e naşpa. Èrik e fain. Era nebun. Vei vedea finalul. Finalul...

      Ștergere
    3. Èrik e un geniu. Raoul e fraier. Vei vedea...

      Ștergere
  2. Ăăm, de regulă, mă feresc de cărțile în care există atâtea vicii... cărțile te influențează inconştient şi, la un moment dat, în viață vei avea un gând de care ai auzit într-o carte.. eu aşa cred. Plus că mi se pare că aş avea atâtea lucruri frumoase de citiiiit..adică fără divorțuri si alte chestii.
    Am mai auzit şi eu de carte,iar din ce povestești cred că suspansul şi misterul o fac.
    Am încercat să citesc cărți de vârsta mea, ca să nu le subapreciez pe cele bune citindu-le la momentul nepotrivit. Cred că ți-ar plăcea să citeşti Micuțele doamne (Louisa May Alcott). Este foarte frumoasă... o să fac o recenzie (cu maaari întârzieri) la ea. Ți-aş mai recomanda şi David Copperfield sau Marile speranțe, dar în prima nu ştiu dacă te regăsești (eu m-am regăsit în ea şi asta m-a făcut să o prețuiesc atât, aşa că nu ştiu cum este pentru cineva care nu se regăsește :) ), iar a doua...este destul de tristă pentru noi, copiii,deşi mi s-a părut frumuşică (nu se compară, totuși, cu Micuțele doamne sau David Copperfield).
    Te pup, Daria! Spor la citit şi numai binee! :3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer, Maria, nici eu nu sunt adepta cărților de acest fel, dar uneori e bine să încerci şi altceva, ceva mai special, din care ai ceva de învățat. Nu spun că aş încuraja sau sunt de acord cu astfel de vicii, doar am învățat ceva de pe urma personajelor.

      N-am auzit de ele, doar de ,,Marile speranțe". Am terminat de citit săptămâna asta ,,Poveste de Crăciun", tot de Dickens, şi mi-a plăcut nespus de mult!

      Pupici, lecturi frumoase, Maria, şi spor în tot ce faci! ^.^

      Ștergere
  3. eu cred ca nu este nimic in neregula sa citesti despre oameni cu vicii, in acest mod sti ca un viciu nu iti aduce lucruri bune in viata, si cu siguranta nu vei fi tentata sa il incerci. Si eu imi doresc sa citesc cartea aceasta, cred ca pentru misterul din ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta este şi părerea mea. Am citit-o pentru simplul fapt că m-a ținut în suspans şi doream să aflu ce se va întâmpla cu personajele, ce nouă întorsătură va lua povestirea.
      Sper să reuşeşti să o citeşti şi abia aştept să îți citesc părerile!
      Lecturi frumoase! ❤

      Ștergere
  4. Viciile te țin în viață când ești în depresie. Sunteți prea fericiți pentru a putea înțelege lucrurile acestea..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă ține şi altceva în viață.

      Ștergere
    2. Pe dumneavoastră, poate. Pe mine, nu. Nu mă cunoașteți. Nu știți ce mă ține în viață.

      Ștergere
    3. Aveți dreptate. Nu ştiu. Nu ştiu nimic. Iertare.

      Ștergere
    4. *Clap, clap, clap, clap*
      Voi doi ar trebui să scrieți o carte. Zău. Scuzați-mi absența... timpul zboară împreună cu mine.
      Voi doi mereu îmi faceți ziua mai faină. Vă potriviți. Serios. (Nu săriți pe mine, dacă vreți chat, pe chat, vă rog)
      Yayayay, mulțumesc enorm pentru ale voastre comentarii. Mă amuză şi mă motivează enorm.

      Cât despre vicii, din ceea ce am observat, ele doar ameliorează durerile. Atât

      Zile frumoase şi senine să aveți!

      Ștergere
    5. Către domnișoara Miruna:
      Scriseserăți un alt mesaj. De unde știți că fumez? Nu-mi aduc aminte să fi menționat chestia asta pe blog sau prin vreun comentariu.. De asemenea, nu înțeleg. În ochii dumneavostră femeia și băutura sunt vicii, dar fumatul ba? Cioran nu poate fii viciu? Ivan nu poate fii viciu? Vicii-s toate, stimabilă, vicii-s toate... Mai ales fumatul!

      Către domnișoara Daria:
      Sper că râdeți cu noi, și nu de noi, stimabilo. Cât despre partea cu chat-ul, n-am înțeles-o (-s mai prost din fire). De asemenea, nu văd cum dracu' vă motivează un comentariu în care mă iau de oamenii fericiți. N-aveți toate țiglele pe casă, stimabilă. Nu că eu le-aș avea. Cine dracu' mai e normal în ziua de azi?! Cât despre vicii, nici nu trebuie să facă mai mult. Doar n-ați vrea să vă omoare durerea din rădăcină, nu? Atât timp cât ne țin pe linia de plutire, întotdeauna o să prefer un om vicios alături decât unul care aruncă cu noroi în el și în cei ca el. Amin.

      Ștergere
    6. Ați scris de fumat în postarea cu sclavia. Şi da, am fost scris un alt comentariu în care am enumerat viciile pe care cred că le aveți. Nu are sens, da. Adică, am scris de Ivan, Cioran, Nietzsche şi celelalte. Legat de femei şi băutură: mă refeream că sunt vicii-dar nu cred că le aveți, iar despre fumat am zis că e un viciu. Am şters comentariul pentru că mi s-a părut o nesimțire din partea-mi să-mi dau cu părerea asupra acestui subiect.
      Daria, iertare, împrăştiem prostie unde nu trebuie.
      Cât despre chat, cred că se referă la faptul că ar trebui să continuăm discuția altundeva. Aşa ar fi firesc.
      Deci, stimabilă cataramă, ne cărăm altundeva.
      Nu ştiu unde.
      Găsim noi.
      Daria, iertare. Mii de scuze.
      Chiar am deranjat-cu discuții pe lângă.

      Ștergere
    7. Eu nu-mi cer iertare. N-am de ce. Dacă deranjez, să mi se zică clar, în față.
      Nu credeți că am stofă de cuceritor? De fustangiu? De ce nu credeți că am un astfel de viciu? Sau băutura? Nu mă cunoașteți, doamnă, dar vă place să vă dați cu părerea vizavi de persoana mea. Nu-i prea fain ceea ce faceți..

      Ștergere
  5. Am vazut cartea peste tot dar nu am auzit nimic de ea concret. Ma bucur ca i-ai facut o recenzie. Suna destul de interesant si poate o voi citi si eu.
    Pupici♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. PS: Te invit la un concurs
      http://heartofthewords.blogspot.ro/2016/11/concurs.html

      Ștergere
    2. Nu a fost extraordinară, dar are acea atmosferă tipică romanelor thriller, dramă, te face să uiți de tot ce-i în jurul tău.

      Oh, mulțumesc că m-ai anunțat! ❤ Pupici, spor la citit!

      Ștergere
  6. Ah, ce recenzie frumoasă! Și mie mi s-a părut statică acțiunea la început și extrem de monotonă, iar de Rachel n-am putut să mă atașez. Fiecare cu viciile lui (că orice persoană are câte un viciu), dar pur și simplu mă enerva comportamentul ei și n-am putut să mă apropii de ea. Cred că de asta nu mi-a plăcut mie atât de mult pe cât mă așteptam și după cum îți mai ziceam eu, și faptul că n-a fost ceva așa wow ce a descoperit ea.

    Lecturi frumoase, Daria, spor în tot ce faci! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa e, nici eu nu m-am putut acomoda cu modul lui Rachel de a fi. Credeam şi eu că acel secret va fi mai spectaculos, dar mna, asta e. Nu mi-a părut rău că am citit-o, m-am delectat cu mult mister şi acțiune.
      Abia aştept să văd filmul, sunt tare curioasă!

      Pupicei, spor la citit! ❤

      Ștergere
    2. Am văzut și filmul, însă, din nou, nu mi s-a părut nimic spectaculos. Sper totuși ca ție să-ți placă mai mult, pupici!

      P.S. Te-am nominalizat la un tag: http://thoughts-about-books.blogspot.ro/2016/12/all-i-want-for-christmas-book-tag.html

      Ștergere
  7. Bună, Daria! Te-am nominalizat la un tag la fel de dulce ca o cană de ciocolată caldă, garantez! https://thecemeteryofbook.blogspot.ro/2016/12/tag-winter-wonderland.html Sper să-ţi placă :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-a plăcut extrem de mult această carte, am adorat totul la ea! Îmi plac cărțile de genul, cărți care mă țin în suspans și mă fac să mă duc cu gândul la ceva anume și să-mi fixez o ipoteză și la final BANG! Nu este nimic cum mi-am imaginat :))
    Nici nu mă așteptam să fie...:O
    Frumoasă recenzie :3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu m-am aşteptat la... acel sfârşit. Am fost stupefiată. Aveam ceva bănuieli despre ştii tu cine, dar nu eram sigură. Şi când am citit finalul... pam-pam-pam. (Muzică dramatică a.k.a. timpan, orgă, viori, pian, toată orchestra)

      Mulțam! Lecturi faine să ai!

      Ștergere
  9. Felicitări pentru recenzie, Daria! Am avut șansa să citesc această carte dar i-am dat cu piciorul. Egoismu-mi nemascat mă afectează. Nu că dacă ar fi mascat nu m-ar afecta. Oricum, aș vrea să citesc cartea. Vreau demult. Și tu m-ai convins. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o carte interesantă şi ți-o recomand cu multă căldură! Sunt tare curioasă ce părere vei avea despre ea. ❤

      Ștergere

Trimiteți un comentariu