„Poveste de Crăciun” de Charles Dickens

Titlu: Poveste de Crăciun

Autor: Charles Dickens

Număr de pagini: 144

Editura: Arthur

În această cărticică fantomatică, m-am străduit să aduc Fantoma unei idei care să nu-i întoarcă pe cititori împotriva lor înșiși, unii împotriva altora, împotriva acestei sărbători sau împotriva mea. Fie ca Fantoma să le bântuie cu bucurie casele și nimeni să nu dorească să o îndepărteze. - Charles Dickens

Astăzi doresc să vă introduc în atmosfera sărbătorii Crăciunului cu o recenzie a cărții „Poveste de Crăciun”, care este extrem de ușor de citit, de savurat și... te înveselește. 😊🎅🎄

Cartea „Poveste de Crăciun” este o poveste despre un bătrân ursuz, neprietenos, pe nume Ebenezer Scrooge. Acesta se poartă urât cu toată lumea, urăște pe toată lumea, dă replici tăioase, are un caracter josnic și... urăște Crăciunul. Da, ați citit bine, Îl urăște din toată inima.

E Ajunul Crăciunului. Scrooge își amintește că acum 7 ani a murit colegul său de afaceri, Marley. Acesta e ocupat doar cu lucrurile materiale. Banii sunt lumea lui. Banii îl înconjoară. Îi iubește, îi slăvește. Lucrul acesta nu-mi plăcea deloc la Scrooge. De fapt, sunt mult mai multe, dar acesta este principalul defect al lui care nu-mi plăcea. Voiam să se schimbe, să nu mai fie așa, să-și dea odată seama că ce face nu e bine! Mintea îi era plină de gânduri necurate.

Nepotul lui, Fred, a venit să-l viziteze cu un scop. L-a invitat la masa de Crăciun, să sărbătorească și să de distreze împreună și i-a urat Crăciun fericit!. Bătrânul, furios, i-a răspuns că-s niște prostii, baliverne. Fred s-a supărat amarnic pe unchiul său. Acesta a plecat mânios.

Mi s-a făcut milă de nepotul lui. La o adică, cred că nimănui nu i-ar fi convenit să fie respins de propriul său unchi. 😭 Când iei masa în familie, ești alături de ea, zâmbești, te distrezi, se creează o atmosferă caldă, luminoasă, veselă, de nu ți-ar mai veni să mergi la culcare sau să îți faci treburile de zi cu zi. Tu și familia - un lucru care-ți poate aduce bucurie și generozitate în suflet.

- Crăciun fericit, unchiule! Dumnezeu să te aibă-n pază! strigă o voce voioasă. (...)

- Pff! spuse Scrooge. Prostii!

Scrooge a pornit spre casă. În drum s-a întâlnit cu colindători, iar el i-a întâmpinat cu un zâmbet acru pe față. Ajuns în fața ușii, a văzut ceva care l-a înspăimântat. Chipul lui Marley. Bătrânul s-a dat în spate îngrozit. Părțile acestea, când el intra în casă și i se părea totul suspect, m-au ținut în suspans, am fost dornică să văd ce se va întâmpla în continuare cu el, dacă e o casă bântuită sau dacă chiar pe el au venit să-l bântuie fantomele. ~~Haha, ce copilăros sună.~~

Totul e bine până ajunge sus, în camera lui. Era foarte suspicios. Presimțea ceva. Tresărea la fiecare zgomot, fiecare trosnitură. Eu dădeam pagină cu pagină uimită. Povestea continua, timpul trecea, iar eu eram prinsă în această mreajă atât de magică și fermecătoare. Deodată, se aude ceva. Ceva care îl îngrozește. Îl face să se gândească la cele mai oribile lucruri. Zgomotul venea spre el. Încetișor, cu multă reticență. Se auzea din ce în ce mai tare. Eu eram speriată. Scrooge la fel. Surpriza s-a făcut relevată! Cine credeți că era? M-am așteptat la această uimitoare apariție. Era fantoma lui Marley! Acesta veni ca să-l anunțe că în acea noapte vor veni trei spirite care îl vor conduce spre crudul adevăr.

Aceste spirite au fost: spiritul Crăciunului - Trecut, al Crăciunului - Prezent și al Crăciunului - Viitor. Fiecare dintre acestea i-au arătat lui Scrooge adevărul izbitor și l-au făcut să-și amintească atât de clipe minunate, de neuitat, cât și de momente pe care nu mai voia să le vadă.

Aceste spirite l-au schimbat complet. L-au condus spre propriul său trecut, i-au arătat prezentul, sentimentele pe care le trăiau persoanele mai apropiate inimii lui, dar i-au arătat și viitorul, în caz că acesta nu se va schimba și va rămâne un bătrân neprietenos, urâcios, nesuferit, zgârcit.

Personajele secundare sunt foarte armonios colorate, în timp ce Scrooge călătorește în propriul său caracter.

Nu am vorbit de Bob, copistul bătrânului, ajutorul de nădejde al acestuia. El este un personaj special, unic, care se evidențiază prin faptele și gesturile lui. E un bărbat nerăbdător, calm, uneori fiind surprins de atitudinea lui Scrooge. Timy, băiatul său, e un copil neajutorat, dar a fost unul dintre personajele mele preferate deoarece m-a marcat prin nevinovăția și candoarea lui.

Spiritele i-au oferit o altă viziune față de Crăciun, față de sentimentele și emoțiile oamenilor în această perioadă magnifică, care este specială și pentru noi. Acestea i-au oferit un cadou: bucuria de a trăi și de a transmite și altora sentimentul acesta pur și nobil. Scrooge Ebenezer a devenit un om bun la suflet. Fericit, darnic și iubitor. Fantomele i-au făcut o vrajă. Nu în sensul propriu. I-au vrăjit sufletul, i-au transmis emoții de speranță și iubire.

Într-adevăr, pentru un om care nu mai făcuse asemenea lucruri de atâta amar de ani, era un râs minunat, cel mai strălucitor râs. Tatăl unui șir lung, lung de râsete!

Acesta este unul dintre citatele mele favorite. Mi-a atras atenția prin felul simplu al autorului de a exprima bucuria unui suflet fericit, care și-a schimbat atitudinea și modul de a gândi. Un citat care m-a făcut să meditez asupra ei. Un citat care descrie simplu fericirea și entuziasmul pe care îl avem fiecare dintre noi, în prag de sărbători și având în inimile noastre un licăr de iubire și speranță.

Sper că v-am făcut fericiți și că v-am introdus în spiritul Crăciunului! E o carte care merită citită și care te face să vezi dintr-o altă perspectivă această sărbătoare fascinantă!

Ați citit-o? Dacă nu, sper că v-am convins!

Lectură frumoasă!

Vă doresc un Crăciun magic, armonios, plin de râsete și bucurie alături de cei dragi! 😊🎄🎅

Citate:

„ - O să-mi fie drag cât voi trăi! strigă Scrooge, mângâind obiectul cu mâna. Abia de m-am uitat la el înainte. Ce expresie sinceră avea pe chipu-i! Este un ciocănel extraordinar! Uite și curcanul! Ehei! Iu-huuu! Ziua bună! Crăciun fericit! ”
„ Duhul se retrase, mergând cu spatele, iar la fiecare pas pe care-l făcea, fereastra se deschidea câte puțin, astfel că, atunci când fantoma ajunsese în dreptul ei, era larg deschisă. ”

Daria.