”Comoara Faustei” de Michel Zévaco - Recenzie

  Titlu: Comoara Faustei
  Autor: Michel Zévaco
  Goodreads: 5 din 5 steluțe
  Editura: Litera
  Număr pagini: 371

 Descriere:
Dușmanul Faustei, Saetta, pune la cale o răzbunare prin care este convins că îl va răpune în sfârșit pe fiul ei, Jehan cel Brav. Ignorând intențiile tatălui său adoptiv, Jehan, ajutat de Pardaillan, continuă să o caute pe Bertille, fiica lui Henric al IV-lea. Însă comoara Faustei și planul de             asasinare a regelui dau naștere la numeroase comploturi și înfruntări în care cei doi eroi vor trebui din nou să își înfrunte împreună dușmanii.

Poate că, odată găsită comoara, Pardaillan își va găsi liniștea alături de noua sa familie. Dar pentru cât timp?

 Am considerat că trebuie să-i fac recenzie neapărat acestei cărți, pentru că a fost deosebit de frumoasă. Pur și simplu nu am mai putut-o lăsa din mână! Am terminat-o la ora de matematică (șșșșt, pentru că profesoara îi asculta pe colegii corigenți) și, bineînțeles, mereu întreruptă de colega mea de bancă.

 Romanul acesta se remarcă la vitejie, putere, dragoste, aventură și mister. Un roman pentru toate vârstele, pentru cei care adoră suspansul și aventura.

 În acest volum revenim la aventurile Cavalerului de Pardaillan, fiind mai înaintat în vârstă, dar tot cu aceeași personalitate neschimbată și cu starea lui de sănătate, spun eu, frumoasă la acea vârstă!

 Era o zi însorită, când un tânăr se izbi de el, fără măcar să-și ceară scuze. Dar cine altcineva să fie decât fiul lui, Jehan? Până la urmă, acesta își ceru scuze și reporni în goana lui nebună. Cavalerul, fiind uimit de atitudinea tânărului, nu-l băgă în seamă și îsi continuă de drumul lui. Dar tot îi veneau în minte gânduri și prejudecăți despre acel băiat.

De aici încolo, ei se întânesc foarte des, ceea ce îl face pe Pardaillan să trezească o simpatie pentru Jehan. Dar mai târziu, află că este fiul lui și că mama lui, Fausta, i-a lăsat moștenire o comoară. Jehan, considerat de aproape tot poporul un tâlhar, este de fapt un tânăr brav, puternic, romantic, ironic, cu o inimă mare și , de asemenea, fiind un fiu deosebit. Ca să nu uităm și de tovarășii lui, Carcagne, Escargasse și Gringaille, la fel și ei, niște bărbați de drum, dar galanți, zâmbitori și mereu loiali când vine vorba de ''șeful'' lor și de toți ce le sunt apropiați inimii lor.

 Astfel ei înfruntă multe necazuri împreună, se ajută, iar Jehan, admirându-l atât de mult pe Pardaillan, a început, fără să-și dea seama, să preia calități de la tatăl său. Bineînțeles, semăna foarte bine calitățile între ei, iar unul dintre ele este acea calitare de a-și păstra sângele rece în toate momentele critice, ceea ce mereu m-a surprins la acești doi cavaleri bravi.

 Saetta, bărbatul care l-a crescut de mic copil pe Jehan, vrea să se răzbune pe Fausta prin intermediul "fiului" său. De ce? Nu cred că e cazul să vă spun, pentru că nici nu vă imaginați la ce torturi groaznice e supusă această ființă demonică, Fausta. Am și plâns la un moment dat, zău dacă nu!

 Bineînțeles, nu au scăpat nici de frumoșii lor '' prieteni '' italieni, Concini , care vrea să preia conducerea regatului asasinându-l misterios pe rege, Henric al IV-lea, dând vina pe Jehan. Astfel vrea să devină regele Franței!, și Leonora Galigai, o femeie mai rece și mai vicleană ca ea nu am mai văzut.

 Mândrul nostru cavaler s-a îndrăgostit de o fată pe nume Bertille de Saugis, fiica regelui, de altfel, o fată de viță nobilă. Dacă accepta propunerile regelui, putea fi în sigurantă, fără ca dragul nostru Concini să o aibă pe Brrtille. Acest viclean bătrân l-a urât din inimă pe fiul cavalerului, de aceea îi dorea moartea. Și câte i-a mai făcut! Dar cu ajutorul tatălui său, două ființe nemaipomenite, au puterea de a face orice.

 Nu pot să spun ce mult admir autorul, având așa un stil frumos și comic de a scrie, ca francezii, Jarnicoton! .  Personajele, firul narativ, totul, foarte bine conturat și pictat pe foaia sentimentelor.

 Această carte m-a impresionat foarte mult, mi-a plăcut infinit de mult, nu am cuvinte să spun cât de mult pot să stimez autorul, Doamne, noroc cu el, că nu-i place să se lungească și să se lălăie. Combinându-se cu umorul, cartea e... superbă, excepțională!  Cu siguranță o voi reciti peste ani. Și sunt sigură că-mi va plăcea la fel de mult și că-mi va aduce un zâmbet pe buze când o voi reciti!

Citate: 

” Pardaillan înțelese ce sentiment îl copleșea pe fiul său, care se retrăgea respectuos dinaintea sa. Pe fața lui strălucitoare citea ca într-o carte deschisă. Se simți minunat minunat de emoționant în fața acestui încântător omagiu. ”

” - Tot mai crezi că am exagerat când te-am avertizat cu privire la Acquaviva?

   - Nu! Drace! Călugărul ăsta e un diavol din iad.

   - Ăsta nu-i decât începutul, spuse Pardaillan cu răceală. Așteaptă urmarea.

   - Da? ... mormăi Jehan,  care simțea cum îl cuprinde furia. Ei, bine, mai vedem noi! (...)

” - Da, sunteți iremediabil pierdută, pentru că n-am putut să vă salvez.

   - Oh, moartea! Mai degrabă moartea decât dezonoarea! strigă Bertille, împreunându-și mâinile albe, cu un aer rătăcit. ”

 Nu am ce citate să vă extrag, întrucât cartea nu are citate despre viață, chestii, știți voi. Este o carte de mister, de aventură și nu cred că ar fi cazul să vă tai din suspans. :D

Cartea o puteți achiziționa de aici .

 I-am dat 5 steluțuțe din 5 pe Goodreads, dar aici eu le voi transpunde în note. :)

Vă doresc o săptămână frumoasă și spor la lecturi frumoase! ♥