Experiențe și gânduri din generală


           Salutări, dragi citiori!

     Pentru că se apropie toamna și începerea școlii, astăzi am decis să vă scriu câteva gânduri despre generala pe care eu tocmai am lăsat-o în spate, mi-am luat de la ea un mare adio și acum mă pot simți liberă să scriu cum au fost toți acești ani pentru mine.

     Încă din clasele primare îmi dădeam silința să fiu bună la toate. Să nu-mi scape nimic, nicio lecție neînvățată, nicio temă nefăcută și mereu rezultatele veneau după răsplată, după cât de mult mă pregăteam și munceam în fiecare zi. Fiind într-o școală de muzică, aceste activități trebuiau împletite cu orele de specialitate, adică instrumentul și orele de teorie muzicală. Până în clasa a III-a, când am participat la primul meu concurs de pian, nu îmi dădeam seama că pot fi în stare de așa ceva. Că pot cânta în fața unui public, sub luminile care se jucau pe clapele pianului când cântam. Din clasa a III-a, abia de atunci mi-am dat cu adevărat seama că e ceea ce vreau să fac în continuare. Îmi plăcea încă de la început, asta e clar, căci altfel n-aș mai fi vrut deloc să învăț să cânt la pian. Și astfel, printre concursuri, audiții și multă muncă, am ajuns în gimnaziu. 

     Eram foarte obișnuită cu notele de FB și când am intrat dintr-o dată in clasa a V-a, tot ce era ușor și simplu s-a evaporat dintr-o dată. Eram la aceeași școală, dar aveam profesori la fiecare materie și deja, în mintea mea, era destul de ciudat. Cu toate acestea, nu am încetat din a-mi da silința, chiar dacă la pian trebuia și mai multă muncă, mult mai multe ore de studiu. Clasa a V-a a fost de acomodare. De ore de studiu până seara, când ajungeam acasă ruptă de oboseală, încercând să scriu teme, deși ochii mei deja începeau să se lipească și corpul dorindu-și odihna din ce în ce mai mult. 

     Din clasa a VI-a, parcă totul a început să devină mult mai ușor, mă descurcam mai bine la toate materiile și nu am mai simțit tot anul acea oboseală. Mai stăteam să scriu și să învăț până seara, dar să fiu sinceră, până și la pian a început să îmi placă din ce în ce mai mult, piesele mele deveneau cu timpul atât de frumoase, pline de detalii care trebuiau gândite, întoarse pe toate părțile, lucrate, studiate. Și așa majoritatea timpului meu era plin de stat pe scaun la pian, studiind de zor. Uneori stăteam până puțin mai târziu și atunci părinții mei deja începeau să-mi spună că-mi ajunge pe ziua de azi (da, chiar aveau dreptate. Mintea îmi fugea deja la culcușul meu în care abia așteptam să adorm).

      Clasa a VII-a... o mare pregătire pentru următoarea treaptă, clasa a VIII-a. Dacă ar fi să aleg, cred că acesta ar fi anul meu preferat din tot gimnaziul. Nu știu de ce, dar anul acela m-am simțit foarte bine, la pian să nu mai spun că deja cântam cu mai multă plăcere, cu mai multă dragoste, parcă începând să trăiesc odată ce degetele mele atingeau clapele fine ale pianului, oferindu-mi pace, liniște și multă perseverență de fiecare dată când mă puneam să studiez. Dacă ar fi să spun direct, s-a întâmplat ceva ce niciodată nu voi uita și care, din acel moment, m-a făcut să știu cu adevărat că pasiunea mea pentru muzică este de nestăvilită. Atât de puternică. Ascultam și înainte muzică clasică, dar în acel an mi-am dat seama că muzica aceasta este cea mai frumoasă dintre toate. Era un refugiu pentru mine, iar cărțile mă ajutau și ele să ies pentru câteva momente din alergătura cotidiană, să-mi las un timp pentru a fi doar eu și cărțile, doar eu și muzica. În anul acela mi-am dat seama că am câteva persoane la care pot să țin cu adevărat, care mi-au dăruit în fiecare zi atâta lumină, căldură, încât ei nici nu și-au dat seama că au făcut pentru câteva minute un suflet ca al meu să fie atât de fericit, plin de viață. Să-și dorească și mai mult de fiecare dată să călătorească, să iasă afară în bătăile vântului, să înceapă să-i placă toamna, ploile, zâmbetele și cuvintele sincere. În câteva cuvinte, acest an m-a schimbat enorm de mult.

     Și, în sfârșit, a venit și clasa a VIII-a. Anul acesta, mai ales pe la început, nu a fost tocmai plăcut. Nu am început bine școala și mă simțeam goală pe dinăuntru. Singură, atât de singură, dar cu atâția oameni lângă mine. Le simțeam prezența, râdeam când râdeau și ei. Ei au vrut un an care să ne rămână întipărit în minte și în inimă mult timp de atunci înainte. Să nu-i alung din amintirile mele, să rămân acolo, stând cuminți până când aș fi avut nevoie de amintirile petrecute cu ei. Dar oare va fi așa? Toată lumea poate povesti clipe amuzante care s-au întâmplat la școală, pe când erau ei elevi. Dar eu... Eu mereu mă văd doar pe mine, cu doar câțiva dintre ei și asta mi-e de ajuns. Uneori stăteam acasă, privind în gol și cu gândurile nicăieri. Și aceste clipe erau binecuvântate. Când nu te gândești la nimic, pur și simplu doar știi că ai ochii deschiși. Atât. Apoi, dintr-o dată, de parcă m-aș fi speriat de bătăile inimi, tresăream și mă întrebam oare cât timp am stat așa.

     Câteodată, când făceam o pauză din a exersa la pian, mă gândeam că altceva nu mi-ar fi plăcut să fac. Nu m-aș fi văzut la o altă școală, pe alte holuri, lângă atâția oameni necunoscuți. Liceul acesta, parcă îl știu de o viață. Mi-e atât de familiar totul, mirosul de var proaspăt, zgomotul vântului care dansează printre frunzele copacului imens sub care mă jucam de atâtea ori când eram mică. Și, de curând, citind la răcoarea lui. Orice colțișor al fiecărei clădiri mi-e cunoscut. E ca a doua casă pentru mine și mi-ar fi părut cu adevărat rău dacă aș fi plecat... dacă. Dar nu am făcut-o. Voi fi încă aici, încercând să mă bucur, să-mi păstrez prietenii puțini și adevărați pe care îi am lângă mine.

     Nu m-am stresat. Da, a fost obositor, dar am încercat să nu mă mai agit, să nu mă mai plâng de fiecare dată când primeam atâtea teme încât uneori nici nu le terminam de făcut pe toate. Importante sunt materiile de examen, așa cum vă spune toată lumea, româna și matematica. Să fiu sinceră, eu chiar am învățat cât am putut, dar nu atât de mult încât ar fi trebuit, căci prioritatea mea a fost pianul, solfegiul și dictatul, la care doream să fiu mai bună, să exersez mai mult, acestea fiind trei lucruri extrem de importante pentru admiterea la liceu. Sunt atât de recunoscătoare unui  singur profesor care a fost alături de mine, dorindu-și să mă ajute și să pot înțelege totul mult mai ușor, pe care îl admir și îl respect din toată ființa mea! Oh, și profesoarei mele care m-a îndrumat deja de atâția ani... Mi-ar fi fost atât de greu să mă despart de acești oameni, tocmai din cauza faptului că sunt legată de acest loc, de pian, de cei atât de cunoscuți mie! Și, mulțumesc Domnului, am trecut cu bine atât la admiterea la liceu, cât și la aceste două examene!

     Ce e important la limba și literatura română :

  • Faceți multe, multe exerciții. Asta vă va dezvolta mintea, veți putea lucra mai repede, folosind logica mult mai bine. 
  • Citiți din alte cărți de gramatică sau de pregătire. Vă va ajuta foarte mult, sunt multe exemple pe care le puteți înțelege ușor.
  • Lucrați pe părți. Într-o zi repetați doar părțile de vorbire. În altă zi părțile de propoziție. Apoi frazele. Să nu vă încurcați, să aveți totul aranjat în minte.
  • Citiți cărți. Da, vă ajută! La ultimul subiect aveți o compunere, iar aici vă puteți folosi de cuvintele și imaginația voastră, indiferent pe ce temă va fi compunerea.
  • La argumentările operelor, nu tociți fiecare cuvânt de pe model. Decât definiția, care este elementul de bază, cel mai important. Faceți-vă doar o schiță cu trăsăturile fiecărei specii. Vă va fi mult mai ușor.
     Ce e important la matematică :

  • Învățați foarte bine fiecare formulă. Asta se face doar din exercițiu, așa că luați câteva exemple până înțelegeți foarte bine.
  • Insistați pe lucrurile pe care nu le stăpâniți foarte bine. Întrebați profesorul sau un coleg care știe mai bine, sigur te va lămuri mai bine și va dori ca să înțelegi cum merge acel lucru.
  • Nu faceți atât de multe teste încât să vă săturați de ele. Unul sau două pe zi, ajunge. Important este să faci în acel test lucruri pe care știai că nu le stăpânești, iar acum te pricepi la ele.
  • Recapitulați-vă, în ultimele luni, absolut toată materia din toate clasele. Să nu săriți peste ceva ce poate fi simplu și doar credeți că vă aduceți minte cum se face.

     Tot ce vreau să vă spun, dacă treceți în clasa a VIII-a, dacă veți fi boboci sau în orice clasă veți intra, este să nu vă speriați. Nu e mare lucru acest examen, cu toate că absolut toți vă agită cu ei, de la familie până la profesori. Urmați-vă planul vostru și dați tot ce aveți mai bun. Să fiți siguri pe voi, atenți, odihniți și cu mintea limpede. Înainte să scrieți pe foaie, faceți-vă pe ciornă calcule, scrieți formula care vă e proaspătă în minte, gândiți-vă bine la ideea pe care o aveți, cum să o formulați. Munciți des, puțin câte puțin, cu pauze. Relaxați-vă, mai citiți câteva pagini dintr-o carte și bucurați-vă că totul va trece repede! Bazați-vă pe materiile care vă plac cu adevărat, pe cele cu care rezonați și care vă vor ajuta acolo unde vreți să ajungeți.


  



Comentarii

  1. Liceul o să fie cu totul altceva. Ai să ai așa un dor care te rupe, parcă, te foștii colegi din generală. Dar ai să vezi cum oamenii vin și pleacă din viața ta. Această perioadă o să te schimbe mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu siguranță! Îmi voi păstra majoritatea colegilor cu care mă înțelegeam bine, dar fără cei de care m-am separat va fi în alt mod. Oricum, sunt sigură că voi păstra legătura cu foarte puțini dintre ei după ce vom termina liceul, dar asta nu trebuie să fie un capăt de lume. Sunt atât de curioasă ce atmosferă va fi în perioada asta, abia aștept să aflu!😁
      Și oricum nu sunt genul de persoană care să fie foarte deschisă. Dacă vrea cineva cu adevărat să mă cunoască și să-mi câștige încrederea, atunci trebuie să străbată un drum lung...
      mult spor în tot ce faci!

      Ștergere
  2. Superb! Sunt sigură că oricine citește asta își aduce aminte de proprii ani de școală, amintiri care sunt însoțite de multă, multă! nostalgie. Liceul o să fie cel mai tare, o să vezi. Dacă nu ți-ai făcut încă un jurnal, acum este momentul perfect. Poate nu vei putea să scrii în el zi de zi, dar nu contează - și câteva rânduri sunt suficiente. Mrită! Mult succes în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am un jurnal și chiar scriu în el cât de des pot. Ador să îmi recitesc gândurile și să văd cum cresc de la o lună la alta!
      Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase! Sper și eu să fie bine la liceu! Mult spor și ție în tot ce faci!

      Ștergere
  3. Felicitari! <3 Ce frumos e sa ai o pasiune. Mult succes in continuare. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine, Daria! 👏 M-ai surprins cu sfaturile despre cum să înveți la cele două materii :) În a opta, da, copilul trebuie să se axeze pe ele,dar și celelalte sunt f importante. Personal, nu le-am mai acordat atâta atenție, iar acum cam regret, pentru că mi-am ieșit din ritm. Și,pe lângă asta, mă supără că învățam oarecum pentru note, iar acum nu îmi mai amintesc prea bine ce am învățat. Succes în noul an școlar! ☺ Să nu ai prejudecăți: unora le-a plăcut liceul,altora nu.. dar presimt că o să îți placă,pentru că vei aprofunda ceea ce îți place 😉 Te îmbrățișez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase, draga mea Maria! Eu am învățat atât la materiile importante pentru examen, cât și la celelalte în fiecare an, ca să mă ajute și media aceea finală din clasele gimnaziale. Și da, ai dreptate! Abia aștept să înceapă școala și să studiez chiar ceea ce mă interesează și îmi place mult. Îți doresc o toamnă frumoasă și binecuvântată! Te pup cu drag!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu