Un an pe blog !

         Bună ziua, dragi cititori!


    Nici nu știu cum să încep. Sunt atât de entuziasmată și de fericită!

   Astăzi se împlinește un an de când m-am apucat serios de blog. Ce-i drept, am mai postat ceva articole înainte, dar erau la intervale foarte mari de timp, iar pe atunci nici nu-mi dădeam seama ce responsabilitate mare am că administrez un blog, că trebuie să postez des pe el, să fac recenzii și să postez diferite articole care atât mie să-mi încânte sufletul, cât și vouă.

    În acest an de când scriu pe blog, m-am schimbat. Am învățat că nu trebuie să renunți niciodată la propriile tale visuri, să ai încredere în tine că îți poți îndeplini orice dorință doar prin muncă, multă muncă. Am devenit mai încrezătoare în propriile forțe. Am cunoscut noi oameni care au aceleași pasiuni ca mine, ne împărtășeam păreri despre cărțile citite sau cele pe care ni le-am dori să le citim, iar faptul acesta că suntem ca o familie, că putem discuta orice, ne putem spune orice, ne ajutăm între noi, m-a făcut să mă apropii și mai mult de blog, de literatură, de voi, am devenit mai deschisă cu noii oameni pe care-i cunoșteam, zâmbeam, iar asta mă bucura foarte mult. Atunci când intram într-o zi oarecare pe blog, după o zi obositoare de școală, și vedeam că am noi comentarii la postări, că s-au adunat mai mulți cititori pe blogul meu, mă simțeam foarte fericită și eram foarte bucuroasă că cineva mă citește, chiar dacă uneori făceam greșeli, nu eram atât de experimentată în arta scrisului, mai ales la recenzii.

    Citind bloguri dragi mie, m-au motivat să perseverez, să încerc și să sper că într-o zi voi putea să scriu așa ca ei, să fac recenzii ca ei. Cu timpul, am învățat, am scris mai mult, m-am informat și cel mai important, scriam din inimă. Pentru că îmi place să scriu, mă simt într-un alt univers și când știi că ai oameni dragi care te urmăresc și te citesc, atunci ți-e și mai mare dragul să scrii.
    Învățam din greșeli, încercam din nou, iar dacă eșuam, nu mă dădeam bătută, încercam iar și speram că voi evolua și îmi spuneam că totul va fi bine.

      Totul a început într-o seară, când vorbeam cu Simina, o prietenă și o bloggeriță minunată. Chiar atunci ea posta foarte mult, scria multe recenzii și articole care mă fascinau. Îmi plăcea nespus de mult ce scria, vedeam că face totul cu pasiune și că se implică foarte mult în ceea ce își dorește. Am admirat-o foarte mult pentru faptul că muncea din greu. De multe ori când vorbeam, îmi spunea că scrie o recenzie sau că vrea să scrie un articol, venindu-i dintr-o dată inspirația. Și m-a întrebat dacă vreau să-mi fac și eu un blog. Prima dată, am fost puțin sceptică. Mă gândeam că voi scrie degeaba și că nu voi avea nici un cititor pe pagină. Cu toate acestea, în adâncul sufletului meu chiar îmi doream să am și eu propriul blog unde să-mi destăinuiesc sufletul și sentimentele. Până la urmă, blogul este o parte din mine, o parte din sufletul meu. Așa mi-am creat blogul.


    Pe atunci, nici nu știam ce trebuie să fac. Să postez gânduri? Să scriu recenzii? Dar cum se scriu recenziile? Nu eram de loc experimentată în așa ceva, chiar nu știam ce să fac. Cred că din acea cauză postam articole la intervale mari de timp. Pur și simplu nu știam ce să fac. Dar am primit ajutor. Fără ajutorul și sprijinul altor bloggeri care îmi comentau și mă încurajau, nu ajungeam aici. Citind blogurile lui Andrei, al Roxanei, Angelei, Alinei, Myuki, BuburuzaBia. Bianca, îmi făureau sentimente minunate și nădăjduiam ca în viitor să ne putem împărtăși păreri ale cărților citite și să ne privim bucățile de suflet (blogurile). :) Mai citeam în speranța că mă voi putea inspira de la ei, dar apoi mi-am dat seama că trebuie să scriu ce îmi spune sufletul, să-i ascult gândurile, sentimentele, iar apoi să le însemnez.

    Am și vrut să îmi șterg blogul la un moment dat, să renunț la blog din cauza timpului care mă presa, școala, pianul, toate cele... Dar nu am renunțat și am ajuns aici. Mama mea m-a sprijinit foarte mult, mi-a spus că nu am de ce să îl șterg. Desigur, și Simina, când eram foarte tristă și deznădăjduită. M-a îndrumat, mi-a uns sufletul cu îndrumările și cuvintele ei. Le mulțumesc din suflet!

    Țin minte că atunci când încercam să scriu o recenzie, nu-mi reușea, ce-i drept, dar de fiecare dată când scriam altă și altă recenzie, se dezvoltau, evoluam, mergeam înainte, ascultam și ce mă învățau alții, învățam din greșeli și continuam.
    Chiar dacă nu am nici un sponsor, dacă nu am atâția followeri pe câți mi-aș dori, măcar simt aici că am oamenii frumoși care mă sprijină, mă ajută și mă entuziasmează, îmi aduc un surâs de copil când le citesc comentariile. Doamne, așa tare mă bucur... nu mai am cuvinte, simt că...sunteți a doua familie a mea!

   Vă mulțumesc din suflet. Pentru tot. Pentru faptul că mă urmăriți, că blogul acesta este plin de viață, că sunteți prezenți aici, iar dacă nu puneți comentarii, vă simt prezența de spirit și de cititor! Vă mulțumesc că mă ajutați să continui, mă susțineți doar prin faptul că sunteți aici, prezenți! Sunteți minunați, nici nu știu cum să vă mulțumesc! Prin intermediul blogului, am cunoscut oameni minunați și speciali cu care am interese, idei și gânduri comune! Vă mulțumesc... a suta oară!









Comentarii

  1. La multi ani!!!
    Cu ocazia asta, ai cadou de la mine o leapsa http://intheheartofthewords.blogspot.ro/2016/08/leapsa-liebster-descopera-bloguri-noi.html ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Madeline! O voi face cu siguranță, chiar îmi propun ca următoarea postare pe care o scriu să fie un tag. ^^
      Pupici!

      Ștergere
  2. Felicitări!
    (observi că, dacă m-ai băgat de două ori în seamă, încep să comentez la toate postările)
    Și eu îs în ceață la capitolul recenzii, dar îmi place așa de tare să scriu, încât tot ce vreau e să progresez cât mai repede și să scriu, scriu, scriu!
    Mă bucur să văd că nu te-ai lăsat, pentru că astfel n-aș mai fi avut șansa să dau de blogul tău.
    Ești o persoană tare drăguță și se vede că faci totul cu drag.
    La câți mai mulți ani de blog!
    Și la tot mai mulți urmăritori!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, ce drăguț! Am văzut și eu că ești în început de bloggereală și îți doresc mult succes, să ai și tu așa cititori minunați, precum ești tu sau oricine altcineva!
      Mulțumesc din suflet!

      Ștergere
  3. Oioioi, laa mulți ani inspirați și frumoși! Mă bucur tare mult că mă aflu și eu acolo, undeva, în postarea ta, dar cel mai mult mă bucur că n-ai renunțat la blog. Ai evoluat foarte mult și ți-am zis-o de fiecare dată când am avut ocazia. Ai început să scrii niște recenzii minunate, prin care arăți ce suflet frumos ai.

    Felicitări și mult spor în tot ce-ți propui cu blogul! Să nu renunți niciodată, pentru că sunt sigură că te ajută din foarte multe puncte de vedere, chiar dacă pe moment poate nu-ți dai seama. Pupiceeei! *.*

    P.S. Mi-ai adus aminte să mă uit și eu când a fost prima postare (prin 2014 oricum), sunt curioasă exact cât timp a trecut. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iuuui, mersi, Roxi! Sper ca şi aniversarea blogului tău să fie cât mai curând! Oioi, blogul tău e mai bătrân de cât al meu. :))
      Mulțumesc! Pupici!

      Ștergere
  4. Felicitări şi la mulţi ani! Se vede că pui efort şi suflet în ceea ce faci şi asta e un lucru minunat. Mă bucur că nu ai renunţat pentru că dacă ai fi făcut-o n-aş fi avut şansa să te descopăr. Mergi tot înainte şi sper să-ţi găseşti mereu timp şi inspiraţie pentru blogul tău! Baftă multă în continuare în tot ceea ce faci şi te pasionează! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, şi altfel nici eu nu ți-aş mai fi citit minunatele gânduri şi cuvinte!
      Mulțumesc din suflet!

      Ștergere
  5. E atât de frumos ce-ai scris! Simt recunoștință pentru că te am ca prietenă, îi mulțumesc lui Dumnezeu că suntem prietene! Ești mi-nu-na-tă!
    Am înghițit cuvintele tale în suflet, și acum plâng cu sufletul, ești minunată, a câta oară-n viață-o spun?
    Ai scris atât de frumos, și crede-mă, ai evoluat atât de mult în ale scrisului, și ai câștigat prietenia atâtor oameni, cu iubirea ta, pentru că iubești ceea ce faci, n-ai intrat vreodată cu forța în sufletul unui om și candoarea ta se simte atât de tare din ceea ce scrii! ♥ Candoarea ta e ca un foc care arde, are neîncetat, o pară de foc care atinge sufletele noastre și le mângâie!
    Am citit așa repede ce ai scris, și mă bucur atât de tare! Felicitări pentru tot ce-ai realizat și spor la faptele cele bune, în continuare! ♥ Te iubesc!
    Și, desigur, LA MULȚI ANI!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu