duminică, 19 iunie 2016

Prietenia, o rază de lumină



 Prietenia, ce este ea? Un simplu cuvânt pe care îl rostim și îl auzim atât de des, încât ni se pare că e doar o banalitate?
 Nu. Prietenia este o lumină. O rază de lumină care pătrunde în sufletele a doi oameni și îi unește într-un mod frumos, minunat. Este un sentiment pe care îl simțim fiecare dintre noi. Da, fiecare dintre noi avem un prieten, cel mai bun prieten. Un prieten poate să îți fie cartea, pianul, muzica, chiar și zâmbetul, calitatea care te definește cel mai bine și te înțelegi cel mai bine cu ea. Prieten poate să îți fie ploaia, care te înțelege și plânge împreună cu tine. Soarele, care zâmbește împreună cu tine și transmiteți ambii căldură și lumină.
 Prietenia este ca o floare. Bobocul, când începe să înflorească, este neajtorat. Însă, când acesta înflorește, emană putere, forță și iubire. Cei doi amici sunt uniți, de neînvins, puternici și loiali.

 Pentru mine, cel mai bun prieten înseamnă totul. Acum doi ani îmi era frică. Îmi era frică deoarce treceam spre o nouă viață și noi persoane. Îmi era frică fiindcă mă credeam singură și neajutorată. Credeam că nu voi avea nici un prieten și că toți mă vor respinge. În acel moment simțeam că sunt un nimeni și că nimeni nu îmi va fi
alături, în afară de părinți. Dar nu era așa. O fată, prietena mea, era acolo. Pentru mine. M-a încurajat, mi-a dat putere, speranță și îmi spunea în continuu că totul va fi bine și să nu mă tem. Am ascultat-o, pentru că știam că ea mereu spune adevărul și că mereu va fi lângă mine, orice s-ar întâmpla. Și îi mulțumesc. Îi mulțumesc că a crezut în mine, că a fost alături de mine în toți acești ani de când ne-am cunoscut. Îi mulțumesc că m-a învățat atâtea, că stătea să îmi asculte toate întâmplările și toate durerile sufletului. Îi mulțumesc că m-a încurajat și m-a sprijinit în multe privințe și că m-a apărat, mi-a dat speranță și putere. Îi mulțumesc că m-a iertat de atâtea ori. Îi mulțumesc că mă iubește așa cum sunt.


 Așadar, ceea ce am descris  mai sus înseamnă prietenie adevărată. Un sentiment pur, profund și cel mai frumos lucru de pe acest pământ.
 Le mulțumesc tuturor celor care s-au dat drept prietenii mei, s-au întors împotriva mea, m-au bârfit, pentru ca
acum să fiu puternică și încrezătoare în mine și pentru că știu cu adevărat  cine sunt.
 Îi mulțumesc încă o dată prietenei mele cele mai bune pentru forța, iubirea, speranța și prietenia pe care mi-o arată!




4 comentarii:

  1. Cred că prietena ta este foarte sensibilă...aş fi nerecunoscătoare să zic că nu am două prietene...poate adevărate...sunt nişte ființe deosebite, am trăit asta în multe clipe din viața mea,dar prietenia ideală nu cred că există. Adicăă, never say never, un comtraargument la ce am spus: prietenia adevărată nu poate exista fără Dumnezeu. Simt asta...şi cum nu sunt atât de curată, încă nu am gustat din acea prietenie...poate doar a familiei. ❤
    Te pup, Daria!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult pentru comentariu, Maria! Da, ai și tu dreptate. Poate că pretenia ideală nu există, doar până când o găsești și ești sigură de asta.
      Pupici! Succes la examene!

      Ștergere
  2. Iisus ne-a dăruit darul prieteniei adevărate. :)

    Și cred că Maria are dreptate... prietenia nu poate exista fără Dumnezeu, cum tot ce există, NU POATE EXISTA FĂRĂ DUMNEZEU !

    Ai scris atât de frumos ! Și poate un om ca mine nu merită așa ceva... ♥ Dar îți mulțumesc... nu sunt o prietenă atât de bună precum ești tu...♥

    Mă bucur atât de mult că ești prietena mea ! Love you !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba da, sa stii ca le meriti pe toate din plin! Te iubesc, pupici!

      Ștergere