miercuri, 1 iunie 2016

”Hoțul de cărți” de Markus Zusak -Recenzie

            
  Titlu: Hoțul de cărți
 Autor: Markus Zusak
 Număr de pagini:
 Editura: Rao

 Prefața:
Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a crea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

 Cred că la sfârșitul anului voi pune această carte în topul cărților citite în anul 2016!
 Acest roman l-am citit acum vreo două luni, dar neavând timp, voi face abia acum recenzia.
  Un roman atât de profund, cu un subiect așa delicat și cu momente așa frumoase, scris cu delicatețe și mândrie.
 În ”Hoțul  de cărți” este vorba despre o fată, pe nume Liesel, care a fost dusă împreună cu fratele ei unei alte familii, părinții lor adevărați având probleme, nu avea încotro, așa că i-au dus în afara Munchenului. Pe drum către noua lor casă, moartea îl aștepta pe fratele ei. Era iarnă, mohorât, frig. Și alb. La înmormântarea fratelui ei, când mama ei o chema să continue drumul, a văzut o carte aruncată în zăpadă.
 Acțiunea se petrece în Al Doilea Război Mondial, în Germania, iar eu consider că romanele povestite în acest timp sunt speciale și în același timp tragice și dramatice.

 Ador cărțile pe subiectul Holocaustului, mai ales filmele, deoarece prima dată am văzut filmul și mi-a plăcut la nebunie, însă abia după am aflat că filmul este făcut după carte. Personajele au fost foarte bine conturate, s-a ținut cont în film, ceea ce am admirat.

 Mi-a plăcut totul, absolut totul la ea. De la titlu, copertă, subiect, totul. Nu cred că aș avea ceva de obictat, doar că la sfârșitul cărții aș mai fi vrut câteva detalii despre personaje, ce se va întâmpla în viitorul lor, dar mi-a plăcut oricum.
 Liesel, o fată, care prin intermediul cărților, viața ei se schimbă radical. Învață să scrie, să citească, împreună cu tatăl ei adoptiv. Aici mi-au plăcut foarte mult momentele între tată și fiică, pentru că se crea o anumită atmosferă liniștitoare și cu un sentiment de protejare.



     Hans Hubermann o ținea de mână. În cealaltă avea gentuța. Îngropată sub stratul răsucit de haine era o carte mică, neagră, pe care probabil o tot căuta, în ultimele ore, un gropar în vârstă de paisprezece ani dintr-un orășel fără nume. […] Hoțul de cărți dăduse lovitura pentru prima dată, era începutul unei ilustre cariere.

 Am admirat foarte mult istețimea lui Liesel, deoarece în momentele critice, ea știa ce să facă și își păstra calmul. De asemenea, asistăm la maturizarea ei,la începutul cărții avea vârsta de 12 ani. Și este o fire foarte prietenoasă, avându-l ca prieten pe Rudy, vecinul ei, dar și un prieten adevărat, mereu ajutându-se la greu și fiind unul lângă altul.
 Cartea are și replici amuzante, ceea ce te mai scoate puțin din atmosfera aceea de război și tensiune.
                                           -Hei, Saumensch!
                                            Ea așteptă.
                                           -Saumensch!
                                           Se înduplecă.
                                           -Ce-i?
                                           -Am și o bicicletă dacă o vrei.
                                           -Bagăți-o undeva!
 Mi-a plăcut mult că naratorul era moartea, totul fiind văzut din perspectiva unui spirit, și asta îi dădea ceva unic și aparte.

                   Oamenii observă culorile unei zile numai la sfârşit şi la început , dar pentru mine este destul de clar că ea combină o multitudine de nuanţe şi tonuri ,cu fiecare moment care trece.O singură oră poate consta în mii de culori diferite.Galbenuri ceruite, nuanţe de albastru pătate pe nori.Întunecimi de nepătruns.
                                            

                                       
       
  Mama adoptivă a lui Liesel, Rose, o punea la punct, o punea să ducă rufele primarului, pentru că mama ei lucra pentru ea, astfel că tot consumul lor se limita la banii pe care aceasta le dădea pentru munca Rosei. Nenoricirile sunt și ele prezente în familie, când un băiat, Max, apare pe neașteptate într-o zi, prăbușindu-se chiar la ușa lor. Liesel găsește o oarecare simpatie la el, devin prieteni, iar Liesel, când a ajuns la nivelul de cititor, îi citea lui Max.

 Mi-a plăcut deosebit se mult relația dintre cei doi prieteni, Liesel și Rudy. Ambii erau zglobii, isteți, și mereu mă amuzau încarcările lui Rudy pentru a-i trezi intersul lui Liesel.
  Romanul acesta a intrat printre  preferatele mele deoarece este vorba despre război, în perioada lui Hitler. E o carte despre mister, tragedie, iubire, prietenie și curaj. Curaj mai presus  de cuvinte. Dragoastea pentru cărți și pentru cuvinte este de nedescris!
  
 Liesel mereu îl ruga pe tatăl ei, noaptea , ca să citească împreună. De multe ori, tatăl ei adormea pe scaun, aproape de fata lui, iar asta mi-a dat o atmosferă plăcută , de protecție.



 Dacă vreți să intrați  în  pielea unei fete oarecum singură, dar de un curaj și o iubire  mai mare  pentru cărți de nedescris, vă invit să citiți această carte, care pe mine m-a impresionat profund! 

Lecturi  cât mai frumoase!
 Daria.

6 comentarii:

  1. Off, cu cat mai multe recenzii, cu atat sunt mai curioasa de cartea asta! Mereu o aman si o aman si tot asa, dar se pare ca e timpul sa o citesc :)) Si mie imi plac mult cartile care se invat in jurul nazismului, Holocaustului etc., drept pentru care se anunta a o fi o lectura frumoasa. <3
    Multumim de recomandare si spor la citit in continuare, pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Roxi, ți-o recomand cu mare drag, e o carte absolut minunată!
      Pupicei, lecturi minunate!

      Ștergere
  2. Sunt si eu in aceeasi situatie ca Roxi, inca nu am citit cartea, am asteptat sa treaca hype-ul si dupa mi-a trecut, dar dupa recenzia ta cred ca totusi am sa o citesc.
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă decizi să o citeşti, îți doresc lectură plăcută! Poate revi cu o părere! Pupici!

      Ștergere
  3. Interesantă recenzie !
    Eu sunt foarte curioasă de carte, și mie-mi plac cele despre război, și-apoi, recomandarea ta are o greutate semnificativă între lecturile mele.
    Mulțumim mult pentru recenzie ! :)

    RăspundețiȘtergere