„Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini” de Laura Baban - Recenzie


Tic, Laura, Andrei, zâmbete, biciclete, aventură- toate acestea adunate într-o singură carte. Stai, nu e o carte. E o lume. O lume plină de  aventuri și de Tic. Un cățel lipicios, care se lipește imediat de orice om sau suflet. E un cățel sociabil! Ați mai văzut voi așa ceva? Zici că-i o carte de povești!

Totul începe când Laura îl ia fără nici o voință pe Domnul Tic. Dar acesta, fiind un cățel iubăreț. se îndrăgostise pe loc de ea. Și Laura de el. Nu l-a mai putut abandona!

O poveste care îți  rămâne în suflet și îți aduce aminte de copilărie, chiar dacă Andrei și Laura sunt adulți. Dar cu suflet de copil.

 Cartea asta a devenit acum preferata mea. Fără nici o discuție. M-a făcut să văd frumosul lucrurior pe care nu le văd în fiecare zi sau chiar nu le bag în seamă. Să le prețuiesc. Să prețuiesc fericirea, orice zâmbet cald venit din inimă, natura, să iubesc și mai mult ceea ce nu am admirat până acum. Darul de a prețui fiecare lucrușor care te face fericit.

Nu este o carte despre un câine. Este o carte despre puterea oamenilor de a da un sens vieții, întâmplărilor, lucrurilor însuflețite și neînsuflețite. Este, așadar, o carte despre un câine-fericit. Despre Domnul Tic. Ceea ce schimbă cu totul povestea.

Această lume mi s-a părut pur și simplu superbă. Incredibilă. Un tărâm de poveste. Dar e o carte cât se poate de reală. Am trăit o dată cu personajele, cu Domnul Tic, cu absolut tot. Inima mi se topea încet-încet și-mi îndulcea fiecare bucată de suflet. Cuvintele autoarei, fiecare în parte erau venite din suflet, cu dragoste și dragul de a scrie și a iubi. Despre o iubire cu parfum de ceai. De ce vrei tu.

Viața celor trei năzdrăvani ai noștri este perfectă. Ce-ți mai trebuie? O viață cu un Tic, iubire, sănătate și fericire. 

 Mă bucur foarte mult  că am avut ocazia să citesc povestea a doi oameni, a lui Tic, a bunicii, a bicicletelor, a tărâmului magic.

 Tic este un cățeluș cu blana pufoasăăă și un bătrânel. Ați citit bine. Ori unde merge Laura, el codiță după ea! Și e așa un leneș că Laura tare se supără când nu o lasă să scrie pe laptop! Hop-țop, la Laura a lui în brațe. Zău, nu am mai văzut un câine mai năzdrăvan de cât Tic. E puțin spus pentru că și eu am un Tic care-i și mai năzdrăvan.

 O poveste despre iubire, viață, vise, râsete, un ghemotoc de blană, iubire pentru ploaie, o fată cu ochii mijiți și un Andrei de doi metri. Pe tot parcursul citirii cărții, un zâmbet îmi flutura constant pe buze. Mă și durea la un moment dat burta de la atâta râs!



 Viața cu un cățel e aparte, o știu doar cei care ies pe ușă cu șase picioare. Doar cei pe  care îi așteaptă acasă patru picioare. Cei care știu că un cățel se bucură că ai venit acasă, chiar dacă ai plecat numai cinci minute. Și dacă mai pleci cinci minute, se mai bucură o dată. 

 Cartea remarcă aventurile a doi îndrăgostiți și a oamenilor dragi ai sufletului, a lui Tic. Le place să se joace ca doi copii, să adune pietre (cred că e de la sine înțeles că este vorba de Ticușor), să danseze, să își pună ceainice pe cap. Partea asta îl amuză cel mai mult pe Andrei.

 Pietre, pietre peste tot. În bucătărie, în dormitor, în sufragerie și... În pat. Tic are o pasiune pentru a ascunde lucruri în pat! Fel de fel de lucruri dăruite de Laura, acestea îşi au locul în patul lor. Şi când nu ştii ce te jenează când dormi!

 Andrei. El este admiratorul secret al pozelor Laurei. Și fotograful perfect. O Laura și un Tic adunați într-o poză minunată. Uneori și Andrei se mai bagă, că poză fără fotograf nu se poate, nu? Și apoi cât mai muncește ca poza să fie perfectă! Nici un unghi nu trebuie scăpat. Laura, întoarce-te, că nu stai bine! Dar stai-stai, că și el vrea poze. Da' când trebuie să facă fata noastră, asta nu se pune. Pozele astea ies și mai bine. În spatele camerei o copilă care râde făcându-l și pe celălalt copil să râdă. Astfel ies pozele cu surâsuri și pozele fericirii.



 Lumea a două suflete pure, puerile și iubitoare de mister. Și de Tic. Când cățelandrul nostru nu se mai satură de a se juca, intervine domnul fotograf. Las' că îl bagă el la somn pe Ticușorul nostru!

 În cartea aceasta este un joc de copii. Un joc de copii care nu se mai teromină. Până la bătrânețe. Și atunci ne vom juca. De-a zâmbete, ochi frumoși, gâdilături, plimbări de seară cu lumina lunii strălucindu-ți pe fața senină, frâne bruște de bicicletă. Un Andrei care te zăpăcește și te imită! Ce nu-i plăcea Laurei!



Am uitat să spun și de rochii. Da, rochii! Rochiile Laurei. Rochiile ei de poveste, parcă-s scoase din basme! Fiecare are o poveste a ei. Care nu e uitată și rămâne acolo, în colțișorul inimii.

 Stilul autoarei mi-a ajuns până în suflet și cuvintele ei atât de dulci, așa un stil frumos de a scrie, Doamne! Prea frumos. O carte... Demult nu am mai citit așa o carte dulce, minunată! Chiar merită citită, vă spun!
 Romanul este  plin de povestioare hazlii și din fiecare ai de învățat ceva. Ia-ți un Tic, mângâie-l, iar apoi trăiește cu el și formează-ți viața așa cum vrei. Am mai învățat că pot să fiu liberă, să fac ce vreau, să țip în gura mare și să plâng când sufletul îmi plânge pe dinăuntru. Și să cânt. Să dansez!

 Știți cum e să vă lingă entuziasmat un cățel? Pe mâini, pe față, pe unde apucă? Așa vreau să fie cartea asta. Ca o limbă de cățel din cuvinte. Plină de bale și de iubire din-aceea pe care n-o poți refuza, e prea sinceră, prea dragă.

 Aici îi dau dreptate autoarei. Chiar așa a fost cartea. Ca un cățel care te iubește până la cer și înapoi și nu îți mai dă drumul și te linge, cu drag și cu iubire. O limbă formată din dragoste și bucurie. O privire dulce de cățel nevinovat și drăguț.



  Mi se părea că această carte nu mai trebuie să aibă un sfârșit. Pe măsură ce înaintam, pagină cu pagină, vroiam să nu se mai termine. Senzația asta am avut-o. Un drag mai mare de a citi o carte așa frumoasă nu am mai avut. 

                     

Și pozele sunt superbe. Se vede că sunt făcute cu iubire! 

Și, o ultimă poză. Trei suflete la un loc. Plus povestea lor cu fericiri și Tic! Un vis al autoarei devenit realitate. O parte din sufletul ei.

                    

                                        Ce frumoși sunt!

 Mi-a plăcut atât de mult cartea, încât i-am dat cinci din cinci steluțe. O admir pe Laura Baban și îi mulțumesc că am putut să îi citesc povestea și să-i iubesc fiecare cuvințel. Și tot sufletul. Vă mulțumesc nespus. Și lui Tic, lui Andrei. Și Laurei! Vă mulțumesc că mi-ați înseninat ziua cu un zâmbet venit din inimă.

Oricât de urâtă e o zi, n-are cum să-mi fie prea rău când Tic doarme la picioarele mele și-mi pot băga oricând  mâna în ciuful lui din vârgul capului. Aw, e balsam.

Există oameni care au curat și oameni care au cățel.

 Toată lumea râde, atmosfera se destinde, Tic e mândru, începe iar să facă turul camerei, să-i iubească pe toți, culege zâmbete. Și când oamenii zâmbesc, pozele ies frumoase cu adevărat. Așa că mai bifăm o căsuță în lista 》La ce e bun un Tic《 .

 Daria.
                                    

Comentarii

  1. Ce draguut 😍 chiar m-ai convins sa citesc cartea. Adica, eu sunt o mare iubitoare de animale si din cate am citit aici mi se pare o carte minunata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, să ştii, cărțulia asta e plină de bale de cățel din cuvinte cu dragoste!
      Pupici!

      Ștergere
  2. Vaaii, cât îmi place recenzia ta! Se vede că ți-a plăcut mult și că e scrisă din inimă. Te felicit încă o dată pentru evoluția ta, Daria, îți alegi foarte bine cuvintele și parcă ne duci într-un tărâm de vis. Cartea sună foarte bine, chiar m-ai făcut foarte curioasă, mai ales că observ că ai învățat atâtea de pe urma ei. Mulțumim pentru frumoasa recenzie și la cât mai multe lecturi deosebite și recenzii inspirate! Pupicei. :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adina, aş ieşi prin ecran şi te-aş îmbrățişa! ^.^
      Îți mulțumesc pentru cuvintele aşa frumoase! Mă bucur că mai există astfel de oameni ca tine, să te încurajeze cu vorbe dulci şi să simți că cineva te susține!
      Asemenea! Spor la lectură şi abia aşept noile tale postări de pe blog. Hug! ~^-^~

      Ștergere
  3. Foarte frumoasă recenzia, i-am făcut și eu recenzie și mi-a plăcut mult. Bravo, copil ! HUG, HUG ! :*

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu